Dupa 1 an si aproape 8 luni, cateva sacrificii culinare si muuulte afte bucale, am reusit sa scap de el, de aparatul dentar.
Am asteptat 26 de ani ca sa pot zambi cu toata gura, iar daca as putea sa dau timpul inapoi, l-as monta ceva mai devreme, la o varsta mai frageda, dar....mai bine mai tarziu, decat niciodata.
De cand ma stiu, am fost proasta de gura, mai exact am avut probleme cu dintii. De pe la varsta de 7 ani am inceput sa fac cunostinta cu aproape toti medicii stomatologi din Curtea de Arges(orasul natal). Si poate stiti sau nu, in perioada aceea (acum 20 de ani) nu existau tehnicile din ziua de astazi, materialele erau de proasta calitate, iar nervii se scoteau pe viu.
Pe langa toate aceste chinuri indurate am mai avut de suportat unul, acela de a nu zambi cu toti dintii, deoarece maselele mele de minte au rasarit in ce directie au vrut ele, numai in cea potrivita nu, astfel ca au reusit sa-mi impinga toti dintii, unii peste altii, lucru care mi-a stirbit foarte mult din stima de sine.
Acum, dupa atatia ani de asteptare, dupa nopti intregi in care visam ca dintii mei sunt in pozitie normala si pot sa rad cu gura pana la urechi, in sfarsit pot sa zambesc fara sa ma mai ascund.
Aparatul dentar nu este un moft, este o necesitate. Pe langa faptul ca aliniaza frumos dintisorii, mai are o functie foarte importanta, aceea de a corecta ocluzia dentara(muscatura), astfel nu riscam sa pierdem dintii mai devreme decat este cazul.
Merita toti banii si toate sacrificiile! Va recomand cu caldura sa-l purtati daca este necesar si sa o faceti din timp, daca se poate, insa niciodata nu este prea tarziu sau prea demodat sa porti aparat dentar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu